Doamne nu-mi da bogăţie 

 
 (Proverbe 30)

Doamne nu-mi da bogăţie, dar şi prea sărac e rău.
Dă-mi doar pâinea care zilnic îmi ajunge, Domnul meu.
Cei bogaţi adesea uită ca să ceară ajutor, 
Şi să strige către Domnul care este-ndurător.

Cor:
Din mâna Ta, din mâna Ta, 
Noi Doamne toate le primim.
Din mâna Ta, din mâna Ta, 
De-aceea noi îţi mulţumim.

Căci Isus aşa ne-nvaţă:Tatăl nostru când rostim, 
Noi să cerem de la Domnul pâinea zilnic s-o primim.
Nu umbla după avere, frate să te-mbogăţeşti, 
Cere numai de la Domnul ca să poţi să vieţuieşti.

Dacă eşti sărac, ascultă, roagă-te şi tu la fel.
Să ne-ncredem toţi în Domnul, să ne-ncredem toţi în El.
Cine are mult, să deie şi la cel ce e lipsit, 
Să nu ducă nimeni lipsă, nici-un frate mântuit.

Amintiţi-vă de fraţii, de acei dintâi creştini, 
Cum şi-au dăruit averea la săraci şi la străini.
Nu era pe-atuncea lipsă, deşi mulţi săraci erau, 
Căci acei bogaţi, toţi banii cu săracii-i împărţeau.

Anania şi Safira, oarecum s-au separat, 
Şi o parte din avere, doar o parte ei au dat.
Nu te poţi ascunde frate, ochii Domnului privesc, 
Cine umblă cu afaceri, în necazuri mari sfârşesc.