(Psalmul 129)

Din tinereţea mea cei răi m-au asuprit, 
S-o spună Israel la mic şi mare.
Din tinereţea mea cei răi m-au prigonit, 
S-o spună Israel la fiecare.

Cor:
Am răbdat prigoană şi ocară, 
Dar nu-i nimic, la urmă vom primi
De la Domnul, sus în sfânta ţară, 
(Fericirea care va veni:)

Plugarii au arat, pe spate ne-au brăzdat, 
S-o spună Israel, ce suferinţă!
Dar am răbdat mereu, căci Bunul Dumnezeu
Prin încercări ne-aduce biruinţă.

Căci brazdele de chin, de-amar şi de suspin, 
Au prăgătit ogoru-nsămânţării.
În care au crescut puteri de necrezut
Prin harul sfânt al binecuvântării.

Cei răi s-au nimicit, ca iarba s-au topit, 
Ca iarba pe acoperiş la soare.
Şi nimeni nu i-a strâns când în dureri au plâns, 
Ei au pierit în chin şi în pierzare.