Din stâncă ţâşnit-au izvoare
Şi râuri de apă-n pustiu, 
Căci Domnul e stânca cea tare, 
Din care curg apele vii.
Vorbeşte cu stânca şi spune
De setea din sufletul tău.
Înalţă spre cer rugăciune, 
Te roagă şi strigă mereu.

Cor:
Nu mai staţi însetaţi, 
Către Stânca eternă strigaţi.
Căci Isus prin pustii, 
Ne va da să bem din ape vii.

Spre stânca cea fost în pustie
Îndreaptă-ţi privirea duios.
Şi cere mereu apă vie, 
Căci stânca aceasta-I Christos.
Priveşte ce apă curată, 
Ce râu minunat, cristalin, 
Adapă mulţimea-nsetată, 
Cu harul iubirii divin.

Să vină la stânca cea mare
Acei care sânt însetaţi.
Să guste din apa pe care
Isus o revarsă la fraţi.
Din stâncă, din Domnul ţâşneşte
Viaţa eternelor zori.
Căci Domnul de noi se-ngrijeşte
Prin arşiţa fără de nori.

Şi ape şi lapte şi miere, 
Din stâncă la noi au venit.
Căci Domnul trimite putere, 
Cuvântul ce ni s-a vestit.
Şi stânca şi focul şi norul, 
Ne-ajută să înaintăm.
Să meargă spre ceruri poporul, 
Spre locul pe care-l visăm.

Chiar dacă e greu prin pustie
Şi sântem de şerpi înţepaţi, 
Oricine priveşte la Domnul, 
Vor fi izbăviţi, vindecaţi.
Priviţi, este-aproape limanul
Şi locul spre care-am pornit.
Se vede în zări Canaanul
Pe care atât l-am dorit.