Descurajarea nu e bună, 
Acei ce-au fost descurajaţi, 
Nu s-au luptat lupta cea bună, 
Aşa ca-ntâii noştri fraţi.
Ei s-au temut de "izabele" 
Şi de "ahabii" din popor, 
De-acei ce vin ca să ne-nşele
Cu pumnul ameninţător.

Cor:1
Acei fricoşi rămân afară
Când Domnul nostru va veni, 
Descurajarea nu e bună, 
Dar cei viteji vor birui.
Nu-ţi căuta în stâncă scutul, 
În ascunzişul cel ciudat, 
Căci Domnu-l strigă pe Ilie, 
Din peşteră El l-a chemat.

Ridică-te şi stai pe munte, 
Susurul blând te cheamă iar.
Nu dispera, nu te ascunde, 
Căci biruinţa e prin har.
Alungă duhul de-ntristare
Şi nu mai fi descurajat.
Priveşte sus, mai ai răbdare, 
Şi luptă-te neâncetat.

Cor 2:
Căci iată Domnul nostru vine
Cu răsplătiri Dumnezeieşti.
Tu credinciosule fii gata
Din mâna Lui să le primeşti.
Acel ce dă 'napoi pe cale, 
Sau stă pe loc descurajat, 
Nu va ajunge la cunună
Cu-aceia care s-au luptat.

Încă puţin aveţi răbdare
Voi fraţi, surori, descurajaţi, 
Căci după multă întristare
Noi iarăşi vom fi mângâiaţi.

Co3 3:
Noi nu sântem sortiţi pieirii, 
Avem un Dumnezeu slăvit.
Cu El pe calea mântuirii
Vom merge până la sfârşit.