David s-a urcat pe munte, şi de-acolo a strigat
După împăratul Saul, când viaţa i-a cruţat.
Domnul i l-a dat în mână, însă David l-a iertat, 
Doar un colţ de la mantauă, el cu grijă i-a tăiat.

Cor:
Învaţă de la David să fii mereu supus, 
În milă, bunătate, să fii ca şi Isus.
Vrăjmaşii să declare că eşti mai bun ca ei, 
Să poată spune-aceasta prigonitorii tăi.

I-a luat numai ulciorul şi unealta de război, 
Atunci a strigat la Saul:"Hai şi iaţi-le 'napoi!
Tu mă urmăreşti părinte, ca şi pe un răzvrătit, 
Spune-mi care-mi este vina? cu ce te-am nedreptăţit?"

"Tu eşti David?" "Da-mpărate, cel pe care-l urmăreşti
Din cetate în cetate, cu gând să mă nimiceşti.
Astăzi ţi-am cruţat viaţa, eu puteam să te ucid;
-A strigat de sus din munte, către împărat, David.-

Dumnezeu te-a dat în mâna celor care îmi slujesc, 
Ţi-am luat ulciorul, arma, numai ca să-ţi dovedesc."
Atunci Saul cu uimire i-a răspuns:"Tu eşti mai bun, 
Tu ai milă şi iubire, iar eu vreau să mă răzbun."

Saul plin de umilinţă a plecat atunci smerit, 
Însă David prin credinţă, Domnului i-a mulţumit.
Şi alcătuind cântarea, el i-a zis lui Dumnezeu:
"Doamne-n bunătatea-Ţi mare, m-ai scăpat de omul rău."