Cunosc un râu 


Cunosc un râu ce trece prin grădină, 
Cu apa limpede şi cristalină, 
Cu undă luminoasă, străvezie, 
Şi-aceasta se numeşte apa vie.

(:Iar pe malurile lui 
Am văzut copacii înfloriţi, 
Plini cu roade şi verdeaţă, 
Vârfurile lor se-nalţă până sus la cer:)

Iar în mijlocul grădinii, 
Pomul vieţii minunat, 
Plin cu roadele luminii, 
Străluceşte neâncetat.

Tronul de domnie este-acolo sus, 
Iar pe tron domneşte Regele Isus.
El stătea la dreapta Tatălui Ceresc, 
Şi aşteaptă sfinţii ce se pregătesc.

Mii şi mii de îngeri, cu acelaşi dor, 
Gata stau să vină cu Isus pe nor.
Pentru ziua mare când îi va răpi
Pe aceia care se vor pregăti.

Râul vieţii, râul vieţii, 
Setea noastră mare el va potoli.
Râul vieţii, râul vieţii, 
În măreaţa zi când Domnul va veni.

El va şterge din ochi lacrima
Şi de mână ne va duce tot mai sus, mai sus, 
Lângă pomul vieţii vom sta, 
Şi vom zice: Acesta e Isus.

Vino, vino, Isus te cheamă
La ospăţul cel minunat.
Vino, vino, Isus te cheamă
La ospăţul cel minunat.

Lună nu va mai fi, şi nici soare, 
În cetatea a Lui Dumnezeu.
Faţa Lui sfântă, strălucitoare, 
Lumina-va cetatea mereu.

Minunata ei făclie cu lumină străvezie, 
Este Domnul nostru Sfânt Isus.
El va fi luminătorul şi luceafărul şi norul, 
Ce-Şi va îmbrăca poporul cu splendori.

Tot felul de neamuri, popoare salvate, 
Vor sta lângă Domnul în sfânta cetate.
Slujind cu iubire şi sfântă-nchinare, 
Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Domnul Dumnezeul nostru a-nceput să-mpărăţească, 
Să ne bucurăm de-acuma, fraţi.
Toată oastea îngerească, ân lumina Lui cerească, 
Vor cânta cu cei răscumpăraţi.

Domnul nostru vine, ştim că Domnul vine, 
Să ne ducă-n locul pregătit.
El a zis că vine, ştim că El se ţine
De Cuvânt, căci El e Dumnezeu.

Căci noi după-a Lui făgăduinţă
Aşteptăm ceruri noi şi-un pământ minunat.
Noi acum le privim prin credinţă, 
Şi cântăm şi-aşteptăm neâncetat.

Domnul Dumnezeu va domni mereu
Cu poporul Său pe pământul nou, 
Şi vor fi,  vor fi, multe bucurii, 
Pentru-ai Lui copii, sus în veşnicii.

La tronul de domnie, cei sfinţi s-au adunat;
Acolo-n veşnicie, ân alb imaculat.
Sângele nevinovat, hainele lor le-a spălat, 
De al lumii greu păcat.
Cât în lume au trăit, ei pe Domnul l-au slujit, 
De aceea El i-a izbăvit.

Cu viorile Lui Dumnezeu, 
Alăute minunate, chiar de Domnul acordate, 
Ei cântau măreţe simfonii.

Pe marea cea de sticlă cu foc amestecată, 
Biruitorii fiarei cu toţi s-au întâlnit.
Din ţări îndepărtate, şi chiar din Romania, 
Şi de pe tot pământul, Isus i-a izbăvit.

Cu viorile Lui Dumnezeu, 
Alăute minunate, chiar de Domnul acordate, 
Ei cântau măreţe simfonii.

(:Cu-a lor trâmbiţe de aur, 
Cu-a lor trâmbiţe de aur, 
Şapte îngeri au sunat, 
Căci necazul cel mare s-a gătat:)

Căci Însuşi Domnul, cu glasul de Arhanghel, 
Şi cu trâmbiţa Lui Dumnezeu, 
Se va coborâ şi va răsuna
Peste tot pământul glasul său.

Amin, Amin, Aleluia, Amin, Amin, Aleluia!
Amin, Amin, Aleluia!Slavă Domnului!

Amin, Amin, Amin, Amin, Aleluia!
Amin, Amin, Amin, Amin, Aleluia!
Amin, Amin, Amin, Amin, Aleluia!
Slavă Domnului!