Cum paşte cerboaica în zori pe răcoare, 
Cum cerbul aleargă setos la izvoare, 
Alerg şi eu Doamne la apa cea vie, 
Căci numai în Tine-i a mea bucurie.

Cor:
Vrem apă vie să ne dai, 
Aşa cum Doamne ne-ai promis, 
Căci apă vie doar Tu ai, 
Izvorul sfânt din Paradis.

Cum floarea frumoasă îşi mişcă petala
Atuncea când vântul adie şi bate, 
Cum strunele harfei alungă-ndoiala, 
Arată-Ţi o doamne a Ta bunătate.

Cum toate se mişcă şi umblă şi zboară, 
Cum strunele cântă frumos la vioară, 
Primeşte o Doamne a noastră cântare, 
A noastră iubire, a noastră-nchinare.

Ca roua curată, ca rază de soare, 
Ca apa ce curge din munţi, din izvoare, 
Revarsă o Doamne a Ta mângâiere, 
Ne dă tuturora cereasca putere.

Cum robii aşteaptă stăpânul să vină, 
Să-i cadă din mână vre-o fărâmitură, 
Cum roua se varsă şi udă-n grădină, 
Te-aşteaptă o doamne a noastră făptură.