(Psalmul 61)

Cum împăratul David către Domnul a strigat, 
Şi de la capătul pământului el s-a rugat:
O, du-mă Tu pe stânca ce nu pot să mă ridic, 
Căci este prea înaltă, iar eu sânt aşa de mic!

Cor:
Acolo e pace, şi mari bucurii, 
Pe Muntele Domnului, frate.
Şi pomii şi apele, toate sânt vii, 
Pe munte, ân Sfânta cetate.

Acolo sus în cortul Tău aş vrea să locuiesc, 
Căci adăpost şi ocrotire-n Tine eu găsesc.
Acolo sus aş vrea s-ajung să locuiesc şi eu, 
Cu toţi aceia care au iubit Numele tău.

Acolo-i Împăratul care ne-a răscumpărat.
Acolo sus, pe Muntele cel sfânt şi minunat.
Lungească-I-se anii şi domnia-n nesfârşit, 
Căci Dumnezeul nostru, prin Isus ne-a mântuit.

Aceasta e cântarea şi dorinţa lui David, 
S-ajungă sus pe muntele acelor fericiţi.
El a strigat la Domnul ca să-i deie ajutor, 
S-ajungă sus, ân fericirea mântuiţilor.

Am vrea şi noi acolo sus pe munte să cântăm, 
De-aceea de la capătul pământului strigăm.
Ridică-ne o Doamne, şi pe noi acolo sus, 
Prin îndurarea şi puterea Domnului Isus.