Cu sabia-n mână porneşte 


Cu sabia-n mână porneşte, cu sabia Duhului Sfânt, 
Şi fără de frică vesteşte al Domnului nostru Cuvânt.
Să nu te-nspăimânte vrăjmaşii, acei din popor adormiţi, 
Acei care-l uită pe Domnul, deşi au fost cânva smeriţi.

Vesteşte Cuvântul şi spune, căci mulţi dintre ei s-or trezi.
Tu cheamă-i la faptele bune, căci poate se vor pocăi.
Nu-ţi pese de-acei ce vor râde, căci plânge-vor ei la sfârşit, 
(:Când îngerii sfinţi îi vor strânge pe-acei care s-au pocăit.:)

Vai Doamne, ce vremuri, ce stare, e astăzi pe-ntregul pământ;
Atâtea păcate apasă, ei numai privesc la Cuvânt.
Se-anunţă alegeri pe faţă, păstori, episcopi renumiţi, 
Aceştia învaţă poporul, aceşti păcătoşi sodomiţi.

Pe vremea lui Asa, se ştie, acel împărat renumit, 
Pe-acei cu sodomice fapte, din ţară i-a scos, i-a gonit.
Dar unde e Asa să vină, la Boston, la Roma, la noi, 
(:Să scoată vrăjmaşii din ţară, ce-aruncă în apă noroi:)

Vai Doamne, ce vremuri, ce stare, ţi-e frică să spui, să vorbeşti
De faptele lumii murdare, ce-adesea le-auzi, le priveşti.
Mânia curând se arată, şi spinii vor arde, să ştiţi.
Făptura murdară, pătată, toţi răii vor fi nimiciţi.

Va arde Sodoma cea mare, tot neamul cel nelegiuit, 
Vor arde femei şi fecioare, oricine e nepocăit.
E aspră cântarea de jale, dar Domnul mi-a zis să o scriu, 
(:Să afle oricine, să ştie, căci Domnul curând va veni:)

Nu-s vremuri de groază, de ciumă?nu-i oare sfârşitul în prag?
Păcatul dărâmă, zugrumă, tot ce e mai bun şi mai drag.
Beţivii, stricaţii, curvarii, ce-şi caută refugiul la sfinţi, 
Dar nu să se-ntoarcă la Domnul, ci după aprinse dorinţi.

Ştefan e lovit cu mânie de pietrele zişilor fraţi.
Pretinşii apostoli ai crucii dau banii din nou la soldaţi.
Isus pentru unii e mitul ce trebuie sărbătorit, 
(:Dar nu se întoarce la Domnul să creadă Cuvântul vestit.:)