Cu roua în plete, cu zorii deodată, 
Aleargă mireasa şi strigă cu dor.
În haina de nuntă frumos îmbrăcată
Căci vine Iubitul Cel strălucitor.
"Părinţii şi fraţii m-au pus păzitoare, 
Dar mie nu-mi pasă că ei m-au smerit.
Chiar dacă sânt neagră şi arsă de soare, 
Eu ştiu că răsplata va fi la sfârşit"

Cor:
Uite-L dincolo de zare
Printre zăbrele privind.
Uite ce dragoste mare
Este pe chipul Lui blând.
Vântul adie şi bate
Parcă în şoaptă strigând:
Trezeşte-te soră şi frate, 
(:Căci vine Isus în curând:)

Mireasa-L aşteaptă, căci Mirele vine, 
Chiar dacă se pare căci timpu-i trecut.
Se-aude un tropot de paşi pe coline, 
Acei ce-L aşteaptă L-au recunoscut.
Atâta iubire e înmănunchiată
În chipul Acelui ce vine pe nor.
Aşa este Mirele, fără de pată, 
Frumos ca şi soarele strălucitor.

Cea arsă de soare, cu faţa-negrită, 
Ea şade în vie şi plânge de dor.
Cu ochii în zare priveşte smerită
Şi-L aşteaptă să vină al ei salvator.
"A mea frumuseţe chiar dacă dispare, 
Eu via Iubitului meu o păzesc.
Căci ştiu că răsplata în ceruri e mare
La toţi care astăzi pe Domnul slujesc."

Sub steagul iubirii mireasa veghează
Şi-aşteaptă să vină Acel ce-a promis.
Şi ziua şi noaptea se luptă, stă trează, 
Căci Mirele Slavei aceata i-a zis.
Şi cine-i aceea frumoasă ca luna, 
Frumoasă ca zorile când se ivesc?
O mână cerească-i întinde cununa, 
În zarea albastră cei doi se-ntâlnesc.