Cu glasul meu strig către Domnul 


(Psalmul 142)

Cu glasul meu strig către Domnul, 
Cu glasul meu eu m-am rugat.
În strâmtorare şi durere
Pe Dumnezeu eu L-am chemat.
Tu eşti scăparea mea o Doamne, 
În strâmtorare eu Te chem.
Nu mă lasa să mă învingă
Acei de care eu mă tem.

Cor:
Să strigăm, să strigăm, să strigăm, 
Şi să cerem putere de sus.
Fraţi, surori, haideţi să ne rugăm
Aşa cum s-a rugat şi Isus.

Ridică-mă din apăsare, 
Întemniţat să nu mai stau, 
Înconjurat de-aceea care
Cu-a lor săgeţi în mine dau.
Aruncă-ţi ochii şi priveşte
Căci nimeni nu-i de partea mea, 
Şi nimeni nu-şi mai aminteşte
Cum am iubit lucrarea Ta.

Mi-e duhul întristat de moarte
Căci ei o cursă mi-au întins.
Pe drumul meu, pe-a mea cărare, 
Ca pe un vinovat m-au prins.
Aşa s-a petrecut cu Domnul, 
Atunci când oamenii cei răi, 
L-au prigonit fără măsură, 
L-au răstignit fără temei.

Aicea Duhul Sfânt vesteşte
Cu zeci de ani 'nainte, fraţi, 
Tot ce s-a petrecut cu Domnul
Pe vremea marilor prelaţi.
Dar nu vă temeţi, El trăieşte
În moştenirea celor vii.
Acolo unde pregăteşte
Un loc şi pentru-ai Lui copii.