(Psalmul 142)
Cu glasul meu strig către Domnul,
Cu glasul meu eu m-am rugat.
În strâmtorare şi durere
Pe Dumnezeu eu L-am chemat.
Tu eşti scăparea mea o Doamne,
În strâmtorare eu Te chem.
Nu mă lasa să mă învingă
Acei de care eu mă tem.
Cor:
Să strigăm, să strigăm, să strigăm,
Şi să cerem putere de sus.
Fraţi, surori, haideţi să ne rugăm
Aşa cum s-a rugat şi Isus.
Ridică-mă din apăsare,
Întemniţat să nu mai stau,
Înconjurat de-aceea care
Cu-a lor săgeţi în mine dau.
Aruncă-ţi ochii şi priveşte
Căci nimeni nu-i de partea mea,
Şi nimeni nu-şi mai aminteşte
Cum am iubit lucrarea Ta.
Mi-e duhul întristat de moarte
Căci ei o cursă mi-au întins.
Pe drumul meu, pe-a mea cărare,
Ca pe un vinovat m-au prins.
Aşa s-a petrecut cu Domnul,
Atunci când oamenii cei răi,
L-au prigonit fără măsură,
L-au răstignit fără temei.
Aicea Duhul Sfânt vesteşte
Cu zeci de ani 'nainte, fraţi,
Tot ce s-a petrecut cu Domnul
Pe vremea marilor prelaţi.
Dar nu vă temeţi, El trăieşte
În moştenirea celor vii.
Acolo unde pregăteşte
Un loc şi pentru-ai Lui copii.