Cu a mele instrumente 


(Psalmul 92)

Cu a mele instrumente, Doamne Te voi lăuda, 
Cu alăuta şi cu harfa, slavă Ţie-ţi voi cânta.
Tu ai rânduit Sabatul, ziua-n care să venim
Înaintea Ta o Doamne, să cântăm, să Te slăvim.

Cor:
Veniţi cântaţi, veniţi, strigaţi, 
Căci este ziua de Sabat.
Din dragoste noi am venit, 
'Naintea Lui ne-am adunat.

E frumos şi-i şade bine omului neprihănit, 
Ca să vină şi să cânte Domnului necontenit.
Să unim şi noi cântarea cu oştirile cereşti, 
Să răsune adunarea de cântări Dumnezeieşti.

Căci Sabatul, sau odihna care nouă ni s-a dat, 
E Isus Mântuitorul care ne-a răscumpărat.
El ne-a ridicat povara, coşul plin cu murdării, 
Şi ne-a dat în schimb comoara, pacea Lui din veşnicii.

Cel ajuns la bătrâneţe, Domnul îl va-ntineri
Ca pe vulturul ce zboară, ca finicul va-nverzi.
Ca pe pomii din grădină, El îi face roditori, 
Pe aceia ce se-nchină Domnului, fraţi şi surori.

Cei stricaţi şi fără minte, chiar dacă vor înverzi, 
Este numai ca să fie pedepsiţi în marea zi.
Domnul va strica răsadul şi sămânţa celor răi, 
Vai ce-nfricoşat e iadul, plin cu flăcări şi văpăi.