Când îţi întorci privirile spre Domnul 


(Psalmul 34)

Când îţi întorci privirile spre Domnul, 
Oricât ai fi de tare întristat, 
Te luminezi de bucurie, frate, 
Căci Dumnezeu e soare minunat.
Când cei fără prihană-n rugăciune
Se roagă, strigă către Dumnezeu, 
Sânt izbăviţi de-a lor amărăciune, 
Sânt izbăviţi din chinul lor cel greu.

Cor:
Veniţi la El, priviţi spre El, 
Căci bunătatea Domnului e mare.
Te luminezi, te desfătezi, 
(:De faţa Domnului strălucitoare:)

David era în mâinile păgâne, 
Abimelec, un împărat vestit
L-a cercetat, dar Dumnezeul slavei
Din mâna celor răi l-a izbăvit.
Atuncea el alcătui cântarea, 
S-audă toţi acei nenorociţi, 
Căci Domnul îndepartă întristarea
Şi El ne face iarăşi fericiţi.

Căci El a pus un înger să păzească
Pe cel ales, de Domnul temător.
Şi zi şi noapte mâna Lui cerească
Ne vine frate, soră-n ajutor.
Căci ochii Lui privesc şi iau aminte
Când strigă un nenorocit pierdut, 
Îl scapă din necaz, din strâmtorare, 
Şi-i dă speranţa de la început.

Gustaţi din Domnul, ne-a-ndemnat psalmistul, 
Gustaţi din bucuriile de sus, 
Din pâinea vieţii şi din apa vie, 
Din Duhul Sfânt ce ni l-a dat Isus.
Mai dulce decât fagurul de miere, 
Cuvântul Domnului e pentru noi.
Împodobiţi cu-a Domnului putere, 
Noi vom învinge-n lupte, ân război.