Când îmi mergea bine 


(Psalmul 30)

Când îmi mergea bine, eu ziceam aşa:
Niciodată Doamne, nu m-oi clătina.
Eu credeam căci veşnic sănătos voi fi, 
Şi pe-a mele forţe mă voi sprijini.
Când Ţi-ai ascuns faţa, eu m-am clătinat, 
Atunci către Tine iarăşi am strigat.
În a mea durere mă gândeam că mor, 
Dar la Tine Doamne, este ajutor.

Cor:
Laudă Ţie Doamne, slavă Ţie Doamne!
Te-nalţ pururi Doamne căci m-ai ridicat!
Pe vrăjmaşul care, prin a lui lucrare
Să mă nimicească, Tu nu l-ai lăsat.

Tu cu bunătate mâna Ţi-ai întins, 
Cu a Tale braţe sfinte m-ai cuprins.
Orice om să ştie, orice întristat, 
Să se roage Ţie, şi va fi salvat.
Seara vine plânsul.când sântem loviţi, 
Dimineaţa iarăşi sântem fericiţi.
Tu din tulburare ne ridici, ne sui, 
Şi pe stânca tare iarăşi Tu ne pui.

Sacul meu de jale mi l-ai ridicat, 
Şi în bucurie mi l-ai transformat.
De aceea laudă Ţie-ţi voi cânta, 
A Ta bunătate nu o voi uita.
Căci mânia ţine doar o clipă, doar, 
Îndurarea însă-i fără de hotar.

Tânguirea, jalea, toate câte-ar fi, 
Dumnezeu le schimbă toate-n bucurii.
Căci din pragul morţii El m-a ridicat
Şi speranţa vieţii veşnice mi-a dat.
De aceea pururi îl voi înălţa, 
Şi cântări de laudă Lui îi voi cânta.
El mi-a făcut bine sufletului meu, 
Lăudat să fie Domnul Dumnezeu.