(psalmul 59)

Când David s-a rugat cu duhu-nflăcărat:
O Dumnezeu meu, Te rog ca să mă scapi de ei, 
Ascultă-mă şi scapă-mă de toţi vrăjmaşii mei!
Şi-n timp ce se ruga, şi-n jurul lui privea, 
S-a-nspăimântat căci doar la câţiva paşi el i-a zărit, 
Dar Dumnezeu, pe-ai lui vrăjmaşi, pe toţi i-a adormit.

Cor:
Nu-l ucide, nu-l lovi, pe vrăjmaş nu-l nimici, 
Roagă-te Lui Dumnezeu pentru cel ce-ţi face rău.
Saul şi-a recunoscut vina şi al lui păcat, 
Când pe David l-a văzut că viaţa i-a cruţat.

Şi Saul şi ai lui cu toţi au adormit, 
Acolo în câmpie unde ei au înoptat, 
Căci după David zi şi noapte ei au căutat.
Şi-n timp ce ei dormeau şi nu se aşteptau, 
Ei au căzut în mâna celui ce l-au urmărit, 
Dar omul bun nu i-a ucis, el nu i-a nimicit.

Şi s-a apropiat David de împărat, 
Şi suliţa şi-al lui ulcior cu apă, le-a luat, 
Şi-atunci de sus din munte către ei el a strigat:
De ce mă urmăreşti? De ce mă prigoneşti?
Părinte Saul, pentru ce tu mă nesocoteşti?
Eu nu te-am pedepsit şi te-am lăsat să mai trăieşti.

Tu te încrezi în ei, ân slujitorii tăi
Care te-nvaţă ca să fii pe urma mea mereu, 
Eu ţi-am cruţat viaţa căci mă tem de Dumnezeu.
Ca semn că te-am iertat, doar arma ţi-am luat, 
Pe când dormeai şi tu şi Abner foarte liniştiţi.
Puteam să mă răzbun pe voi, căci voi mă urmăriţi.

O, David, fiul meu, acesta-i glasul tău!
Tu eşti mai bun ca mine, Saul a recunoscut.
Dar David i-a răspuns căci:Domnul este al meu scut.!
Aşa s-au despărţit, şi n-a mai urmărit
Saul pe David, până când din nou s-a-nfuriat, 
În psalmul cincizeci şi nouă-i scris cum David s-a rugat.

Cor 2:
Doamne, apără-mă Tu, de vrăjmaşii mei cei răi, 
Dumnezeul meu Cel sfânt, scapă-mă de ei!
Căci în Tine mă încred, nu mă părăsi
(:Vino-n ajutorul meu, şi voi birui:)