Când cineva cade în groapă 


Când cineva cade în groapă, în vale, 
El mâna-i întinde şi-i dă ajutor.
Din nou îl ridică şi-l pune pe cale, 
Căci Domnul e bun şi e Îndurător.

Cor:
Căci Domnul nu rupe o trestie frântă, 
Şi nici nu va stinge un muc fumegând.
De cumva găseşte o lacrimă sfântă
Şi-un pic de credinţă în suflet arzând.

Când cineva cade, şi are căinţă, 
Şi plânge la Petru când s-a lepădat, 
Chiar dacă nu poate, dar are dorinţă, 
El poate să fie din nou ridicat.

Când cineva este mereu apăsată
De faptele rele ce le-a săvârşit, 
Ea poate să fie de Domnul iertată, 
Doar dacă se-ntoarce şi le-a părăsit.

Când cineva cade şi iar se ridică, 
Să nu se mai ducă din nou în păcat.
Ca David să strige mereu şi să zică:
"O ţine-mă Doamne pe drumul curat!'

Când cineva cade prin alunecare
Şi fără voinţă se duce în jos.
Mai este speranţă, mai este iertare
Prin Mijlocitorul Cel Bun şi Milos.

Dar dacă un suflet atras de dorinţă
Se duce cu voia şi cade mereu, 
Întoarcerea lui este cu neputinţă, 
Căci el a căzut foarte jos, foarte rău.