Ca cerboaica zorilor 


Ca cerboaica zorilor, Doamne este-al Tău popor, 
Care-aleargă-n zori de zi, la păşune pe câmpii.
Sufletul meu însetat după Dumnezeul viu, 
A gemut şi a strigat, din necazuri, din pustiu.

Cor:
Cum doreşte cerbul apa de izvor, 
Doamne Te doreşte azi al Tău popor.
Din izvorul vieţii sfânt să îl adapi, 
Şi de însetarea mare să îl scapi.

Doamne Tu nu ai primit, oamenii ce Yi-au jertfit, 
Căci Tu ai privit spre El, spre Isus Cerescul Miel.
Nouă astăzi ni-e de-ajuns, căci urechea ne-ai străpuns, 
S-auzim Cuvântul clar, care dă iertare, har.

De aceea cât trăiesc, bunătatea Ta o vestesc
Înaintea tuturor, la al Domnului popor.
La femei şi la bărbaţi, la trudiţi şi-mpovăraţi, 
Ca să vină la izvor ca cerboaica zorilor.