Ca şi snopii ce-au fost clătinaţi 


Ca şi snopii ce-au fost clătinaţi
Pe braţele celor ce-au fost adunaţi, 
Să clatine Domnul al nostru pământ, 
Prin harul puterii, prin Duhul Său Sfânt.

Mai pune o efă, mai pune un hin, 
O nouă cântare, un nou aluat.
Făină şi sare, ulei sfânt şi vin, 
(:Spre slava Acelui ce ne-a adunat:)

Cu mâini ridicate, cu arderi de tot, 
Lăudaţi-L pe Domnul, pe-al nostru Preot.
Pe Mijlocitorul, pe Domnul Isus, 
Parfumul cântării să meargă în sus.

Cu jertfele sfinte, viţei îngrăşaţi, 
Aduceţi pe-altarul din aur curat.
Poporul să cânte, cu toţi să strigaţi, 
(:Căci Domnul din moarte ne-a răscumpărat.:)

Preoţii, leviţii, voi fraţi şi surori, 
Lăudaţi-L pe Domnul cu-a voastre viori.
Cu-a voastre timpane şi harfe cântaţi, 
Mărire şi slavă spre cer înălţaţi.

Să cânte copii, să cânte cei mari, 
Şi fraţii mai vârstnici, şi fraţii mai tari.
Şi prietenii care aici au venit, 
(:Să cânte, căci Domnul pe toţi ne-a iubit:)

Veniţi cu berbecii acei îngrăşaţi, 
Mândria şi firea pe loc le tăiaţi.
Căci Domnul primeşte doar oameni smeriţi, 
În ceruri vor merge doar cei pocăiţi.

Cu postul Esterei surori junghiaţi
A voastră mândrie în care mai staţi.
Pe vatră cu toţii în praf să bocim, 
(:Pe Domnul din inimă noi să-L slăvim.:)