Ca porumbeii spre porumbare ea zboară-ntr-una 


Ca porumbeii spre porumbare
Ea zboară-ntr-una tot mai înalt.
Ea poartă haine strălucitoare
Străbătând norii cei de bazalt.

Cor:
O tu porumbiţo, o tu prea aleaso, 
O tu care turma ţi-o paşti printre crini, 
O vino iubito, o vino frumoaso, 
Din scorbura stâncilor, din vizuini.

Ca o mireasă împodobită
În straie albe, în alb veşmânt, 
De marea nuntă e pregătită
S-o întâlnească Mirele Sfânt.

Flori şi podoabe sânt aşezate
Pe-a ei veşminte şi pe grumaz.
Fetele multe, nenumărate, 
Sânt fericite-n cânt şi-n extaz.

Ea se iveşte-ntocmai ca zorii
Peste oceane şi peste mări, 
În strălucirile Aurorii, 
Mirele-o duce în depărtări.

El este al meu şi al meu o să fie.
Eu sânt a Lui căci El mi-a promis
Că mă va duce în veşnicie, 
În frumuseţea de nedescris.