Ca porumbeii spre porumbare
Ea zboară-ntr-una tot mai înalt.
Ea poartă haine strălucitoare
Străbătând norii cei de bazalt.
Cor:
O tu porumbiţo, o tu prea aleaso,
O tu care turma ţi-o paşti printre crini,
O vino iubito, o vino frumoaso,
Din scorbura stâncilor, din vizuini.
Ca o mireasă împodobită
În straie albe, în alb veşmânt,
De marea nuntă e pregătită
S-o întâlnească Mirele Sfânt.
Flori şi podoabe sânt aşezate
Pe-a ei veşminte şi pe grumaz.
Fetele multe, nenumărate,
Sânt fericite-n cânt şi-n extaz.
Ea se iveşte-ntocmai ca zorii
Peste oceane şi peste mări,
În strălucirile Aurorii,
Mirele-o duce în depărtări.
El este al meu şi al meu o să fie.
Eu sânt a Lui căci El mi-a promis
Că mă va duce în veşnicie,
În frumuseţea de nedescris.