Ca o floare vestejită, viaţa fiecărui om
Care pe pământ trăieşte, se usucă ca un pom.
Cântăreşte şi măsoară clipa care va veni, 
Fiecare clipă zboară şi se duce-n veşnicii.

Fericit e omul care se încrede-n Dumnezeu, 
Căci acela nu mai moare niciodată, dragul meu.
Clipa trece, clipa vine, clipele se duc în zbor, 
Uită-te atent la tine, căci şi tu eşti trecător.

Dacă vrei cu nemurirea veşnică să te uneşti, 
Dumnezeu dă mântuirea dacă tu te pocăieşti.
Clipa izbăvirii tale a sosit, priveşte sus.
Clipele se duc la vale, noi rămânem cu Isus.


Ţara unde El domneşte, este Raiul plin cu flori, 
Care nu se vestejeşte, niciodată nu mai mori.
Dacă pierzi această clipă, s-ar putea să n-o mai ai, 
Dacă faci din timp risipă, n-o s-ajungi nicicând în Rai.

Izbăvirea noastră vine într-o clipă, frăţilor.
Ca şi roiul de albine, vom zbura cu toţi spre nor.
Fiecare, fiecare clipă care a venit, 
Te va osândi odată dacă nu te-ai pocăit.