Bucuria învierii 


Bucuria învierii e pentru cei mântuiţi, 
Căci în ziua înălţării vor fi foarte fericiţi.
Cei aleşi, la înviere deodată s-or trezi, 
Căci a Domnului putere îi va face iarăşi vii.

Cor:
Eşti tu oare pregătit
Pentru marea zi de har?
Ca să fii la cer răpit
Şi să zbori spre porumbar.

"Cine sânt acei ce zboară?"-şi Isaia s-a-ntrebat, 
Porumbei cu pene albe, tot mai sus s-au înălţat.
O mireasă se iveşte ca şi zorii-n revărsat, 
Solomon spre ea priveşte, când prin Duhul a cântat.

Cine sânt acei ce zboară, din morminte către nori?
Înspre minunata ţară, înspre celelalte zări.
Cei aleşi se duc spre casă, căci Isus a glăsuit:
"Vino scumpa Mea aleasă, căci demult Eu te-am dorit."

Căci acele cinci fecioare, care intră în palat, 
Cu ulei în rezervoare, sânt acei ce-au aşteptat.
Porumbiţa cea aleasă, dintre mii de porumbei, 
E a Lui Isus mireasă, care intră în odăi.

Haina ei e minunată, albă ca un trandafir, 
Numa-n aur e brodată, numa-n aur de ofir.
Ea va fi în ceruri dusă, în acele bucurii, 
Lângă Mire va fi pusă, şi în faţă-L va privi.

Iată vine ziua mare pentru tot poporul Său, 
Când suna-va deşteptare, trâmbiţa Lui Dumnezeu.
În curând suna-va glasul:"Suie-te aici, pe nor."
Şi spre minunata slavă, vom pleca cu toţi în zbor.