Binecuvântată fie stânca cea din veşnicii, 
Care toarnă apă vie pentru-ai Lui iubiţi copii.
El hrăneşte, El adapă, El te vindecă, să ştii, 
Pe cel credincios îl scapă, oricât de-apăsat ar fi.

Cor:
Să spună ologii, să spună leproşii, 
Să spună aceia ce pâine-au mâncat.
Să spună şi Lazăr, să spună Talita, 
Să spună acei ce din morţi i-a-nviat.

El a potolit furtuna când pe mare a trecut, 
I-a întins lui Petru mâna, şi l-a scos când a căzut.
Pescuirea minunată a fost la Cuvântul său, 
Fraţii au mâncat pe munte pâinile Lui Dumnezeu.

A vorbit cum nimeni altul, despre cele de nespus, 
Despre frumuseţea sfântă care e păstrată sus.
El a vindecat bolnavii şi le-a dat speranţe noi, 
În El este bogăţia şi viaţa de apoi.

El e visul nostru veşnic, care se va împlini, 
Noi vom merge după Domnul până-n cea din urmă zi.