Atuncea Leea şi Rahela, cu turmele şi-ai lor copii, 
Cu Iacov au pornit pe cale, spre Canaan, spre-a lui câmpii.
Şi-n timp ce ei mergeau 'nainte, Laban din urmă supărat, 
I-a urmărit mai multe zile, trecând de râul Eufrat.

Cor:
Spre Canaan călătorim, dar iarăşi sântem urmăriţi, 
De-acei ce-n urma noastră vin, şi-ar vrea să fim din nou robiţi.


Şi-n timp ce el dormea pe vatră, în cortul său prin vise dus, 
Un glas de dragoste de tată, chiar Domnul lui Laban i-a spus:
"Să nu te-atingi de slujitorul, de Israel, de robul Meu, 
Căci Eu sânt Domnul, Vegheatorul!"- i-a zis în taină Dumnezeu.

Pe muntele Galaad în corturi, se odihnesc cei osteniţi, 
Laban şi Iacov stau de vorbă, în zorii zilei, liniştiţi.
"De ce m-aţi înşelat cu fuga, şi mi-aţi luat şi ce-i al meu?"
Stăpânul îşi certase sluga, Laban, pe ginerele său.

"Cu ce v-am înşelat?" -le zise alesul Iacov, către ei-
"Când aţi plecat din ţara noastră, voi ne-aţi luat ai noştri zei!
Lovit de-a lui Laban ocară, sărmanul Iacov a rostit:
"Acel ce i-a furat să moară!"şi-a lui blestem s-a împlinit.

El nu ştia căci chiar Rahela , luase idolii cei dragi, 
Şi i-a ascuns cu mare grijă, sub şeaua ei, printre desagi.
Şi-n drumul lor înspre Efrata, de la Betel când au pornit, 
Rahela s-a sfârşit, e gata, 'naintea lor ea a murit.

Punându-i numele Benone, la fiul care l-a născut, 
Căci Beniamin, fiul durerii, cu lacrimi faţa i-a umplut.

Voi fraţi să nu rostiţi blesteme, şi voi surori să nu luaţi, 
Şi bani, şi idolii de aur, pentru Laban să îi lăsaţi.
Căci Domnul va purta de grijă, pe Iacov El l-a-nbogăţit.
Şi turme şi copii, şi aur, şi haine el i-a dăruit.