Cor:
Să vină mireasa, să vină aleasa,
Să vină aceia ce-au plâns şi-au vegheat.
Răsună chemarea, răsună strigarea,
Răsună din ceruri un glas minunat.
Atâta iubire e înmănunchiată
În chipul Acelui ce vine pe nor,
Aşa este Mirele, fără de pată,
Frumos ca şi soarele strălucitor.
Cea arsă de soare, cu faţa-negrită,
Ea şade în vie şi plânge de dor.
Cu ochii în zare, priveşte smerită,
Şi-L aşteaptă să vină pe-al ei Salvator.
"A mea frumuseţe chiar dacă dispare,
Eu via iubitului meu o păzesc.
Căci ştiu că răsplătă în ceruri e mare,
(:La toţi care astăzi pe Domnul iubesc:)
Sub steagul iubirii mireasa veghează,
Şi-aşteaptă să vină Acel ce-a promis.
Şi ziua şi noaptea se luptă, stă trează,
Căci Mirele Slavei aceasta i-a zis.
Şi cine-i aceea frumoasă ca luna?
Frumoasă ca zorile când se ivesc.
O mână cerească-i întinde cununa,
În zarea albastră cei doi se-ntâlnesc.