(Psalmul 19)
Ascultă marea simfonie, al cerurilor tainic cânt,
Ce minunată melodie răsună-n cer şi pe pământ.
Albastra zare ne vesteşte lucrarea Tatălui Divin,
Şi soarele ce străluceşte pe-ntinsul minunat, senin.
Cor:
Slavă, Slavă, Slăvă îi fie!
Slavă Lui neâncetat!
Toate cântă, toate strigă:
(:Dumnezeu e sfânt şi minunat!:)
Această-ntindere măreaţă ce se numeşte cortul Său,
Şi nori şi tunete şi ceaţă, slăvesc pe Domnul Dumnezeu.
O zi vesteşte celeilalte că noaptea neagră a trecut,
În zori, pe cerurile-nalte, zărim albastrul cel plăcut.
O noapte dă de ştire iarăşi, la ceialaltă noapte-n zbor,
Căci s-au aprins mii de luceferi, pe-albastrul cel strălucitor.
Al lor răsunet, tot pământul, străbat departe-n infinit,
Noi nu le auzim cuvântul, dar ele cântă în zenit.
Ce operă! Ce maiestate! vestesc acestea toate-n cânt,
Căci Dumnezeu prin bunătate, le-antins deasupra de pământ.
Cel înţelept se uită, ştie, căci Dumnezeul glorios,
Ni le-a lăsat ca mărturie, tot ce vedem şi sus şi jos.
|