(Psalmul 78)

Asaf în psalmul şaptezeci şi opt, 
Rostea cuvinte pentru neamul său, 
Din vremurile care au trecut, 
Vestind minunile Lui Dumnezeu.
Cum i-a trecut pe mare ca pe-uscat, 
Pe-ai lor părinţi cum i-a călăuzit, 
Şi pâinea cea din ceruri El le-a dat, 
Şi apele din stâncă au ţâşnit.

Cor:
Spuneţi fraţi şi la copii, 
Neamul care va veni.
Despre Domnul să vorbiţi, 
(:Ca să fie mântuiţi:)

Un stâlp de foc strălucitor, 
În timpul nopţii sta în faţa lor.
Iar ziua norul binecuvântat, 
Din umbra lui răcoare le-a lăsat.
Cum cele două vânturi s-au unit, 
Şi păsări milioane au venit.
În jurul lor pe jos s-au aşezat, 
Iar ei le-au prins şi carne au mâncat.

Cu toate-acestea ei s-au împietrit.
Nemulţumit, poporul a cârtit.
Atuncea Domnul rău s-a supărat
Pe toţi aceia ce s-au răsculat.
Pe-acei necredincioşi i-a nimicit.
Pe toţi aceia ce L-au ispitit.
Căci Dumnezeu loveşte în păcat, 
În toţi acei ce nu L-au ascultat.

Să spuneţi fraţi la neamul următor, 
Căci Dumnezeu e foc mistuitor.
Să spună ei la cei ce vor veni, 
Părinţii lor, să spună la copii.
Să ştie toţi că Dumnezeu e sfânt, 
Şi El ne ţine viaţa pe pământ.
Ne dă belşug ca celor din pustiu, 
Căci El e Dumnezeul sfânt şi viu.

(:Ascultă Israele glasul Meu!
Ascultă-Mă, căci vreau să-ţi amintesc, 
Tot ce-a făcut al nostru Dumnezeu, 
A Lui minuni să le mărturisesc.:)