Aşa vorbeşte Domnul 


Aşa vorbeşte Domnul, nu mai sta, 
Tu puneţi în rânduială casa ta."
Pe Ezechia Domnul l-a-nştiinţat, 
Atuncea el a plâns şi s-a rugat.
Ca rândunica şi ca un cocor
A ciripit sărmanul muritor, 
(:Ştiind căci cuibul şi-l va părăsi, 
Şi de ai săi el se va despărţi.:)

Cor
Soarele cu zece trepte, s-a întors ca un viteaz, 
Umbrele s-au dat în urmă pe cadranul lui Ahaz.
Ca un semn, ca mărturie pentru vechiul împărat, 
Să cunoască şi să ştie căci Domnul l-a vindecat.
Cu cinsprezece ani, cu cinsprezece ani, 
El firul vieţii i l-a prelungit, 
Cu cinsprezece ani, cu cinsprezece ani, 
Aşa precum Isaia a vorbit.


În disperarea lui şi-a amintit, 
Şi Domnului el i-a mărturisit
Credincioşia-n care a umblat, 
Dar nici căderile nu le-a uitat.
Căci orice om, oricât ar fi de sfânt, 
El are şi căderi pe-acest pământ.
Dar dacă noi la Domnul vom striga, 
El este bun şi ne va vindeca.

Şi-atuncea Domnul lui un semn i-a dat, 
Să ştie toţi că El l-a vindecat.
Pe ceasul lui Ahaz citim şi noi, 
Cum timpul, soarele, s-a dat 'napoi.
Când turta de smochine i-au adus, 
Şi oamenii pe rana lui au pus, 
Şi boala şi durerea au plecat, 
Căci Dumnezeu pe loc l-a vindecat.

Întâi de toate fraţilor să ştim, 
A noastră casă să o rânduim.
Pentru copii noştri să postim, 
Şi Domnului cu toţi să-i mulţumim.
Căci dacă mori aşa nepregătit, 
Şi casa ta tu nu ţi-ai rânduit, 
Ni i-ai chemat şi nu i-ai sfătuit
Pe-ai tăi, cu greu în cer vei fi primit.