Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat, 
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.
Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi de la început, 
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a năcut.

Cor:
Noi sântem în lume cu toţi călători
Şi plini de speranţă spre cer am pornit.
Cu Domnul vom trece deasupra de nori
Spre locul pe care atât l-am dorit.


Şi nimenea pe lume n-o opreşte, 
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte
Ea plecă înspre locul fericit.
Instinctul ei îi spune:ânainte
Spre strălucirea altei Aurori.
Spre ţara unde soarele-i fierbinte, 
Ea trece peste munţi şi peste nori.

Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele în zbor.
Căci peste-această lume trecătoare
Se va lăsa un chin îngrozitor.
Dar dincolo de noi mai e o lume, 
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim şi îi cunoaştem al ei nume:
E Paradisul Tatălui Ceresc.

Căci gândul veşniciei ne învaţă, 
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit, 
Căci dincolo mai este o viaţă
În fericirea fără de sfârşit.
De-aceea să privim la rândunele, 
Când vine iarna ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele
Să fim şi noi în cerul minunat.

Dar pentru-aceasta trebuie pregătire, 
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire
Căci noi aicea sântem călători.
Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele
Dacă privim la Domnul neâncetat.