Aşa ca Pavel la Areopag,
Aş vrea şi eu pe Domnul să-L vestesc;
Chiar dacă filozofii cei de azi,
Ca şi acei de-atunci se-mpotrivesc.
Să spun căci Dumnezeu cu-adevărat,
Pe-acel Isus din morţi L-a înviat,
Şi L-a făcut al nostru-al tuturor,
Şi-al lumii-ntregi mare Judecător.
Cor:
Aş vrea să mă ridic şi eu
Cu-al mântuirii falnic steag,
Şi să-L vestesc pe Dumnezeu
Ca Pavel în Areopag.
Să spun la toţi că este un altar
Al unui Dumnezeu necunoscut,
Şi că Acela dă iertare, har,
Căci El e Domnul care ne-a făcut.
Să spun că El nu-i aur strălucit,
Nici chip de piatră care o cioplim.
Căci El e Domnul care ne-a-ntocmit,
E Dumnezeul Veşnic şi Sublim.
Să spun la toţi să spună orişicui,
Căci noi sântem cu toţi din neamul Lui.
Aşa cum au văzut poeţii greci,
Căci Dumnezeu trăieşte-n veci de veci.
Căci El nu stă în case omeneşti,
Chiar catedrale dacă I-am zidi.
El locuieşte-n slăvile cereşti
Şi-n inimi la aceia ce-i sânt fii.
|