Aşa ca Pavel la Areopag 


Aşa ca Pavel la Areopag, 
Aş vrea şi eu pe Domnul să-L vestesc;
Chiar dacă filozofii cei de azi, 
Ca şi acei de-atunci se-mpotrivesc.
Să spun căci Dumnezeu cu-adevărat, 
Pe-acel Isus din morţi L-a înviat, 
Şi L-a făcut al nostru-al tuturor, 
Şi-al lumii-ntregi mare Judecător.

Cor:
Aş vrea să mă ridic şi eu
Cu-al mântuirii falnic steag, 
Şi să-L vestesc pe Dumnezeu
Ca Pavel în Areopag.
Să spun la toţi că este un altar
Al unui Dumnezeu necunoscut, 

Şi că Acela dă iertare, har, 
Căci El e Domnul care ne-a făcut.
Să spun că El nu-i aur strălucit, 
Nici chip de piatră care o cioplim.
Căci El e Domnul care ne-a-ntocmit, 
E Dumnezeul Veşnic şi Sublim.

Să spun la toţi să spună orişicui, 
Căci noi sântem cu toţi din neamul Lui.
Aşa cum au văzut poeţii greci, 
Căci Dumnezeu trăieşte-n veci de veci.
Căci El nu stă în case omeneşti, 
Chiar catedrale dacă I-am zidi.
El locuieşte-n slăvile cereşti
Şi-n inimi la aceia ce-i sânt fii.