Aruncă mreaja după peşte
Şi prinde cât mai mulţi, mai mari.
Domnul Isus le porunceşte
La ucenicii Lui pescari.

Să nu vă temeţi dar de furtună
Când vânturi bat, când valuri vin, 
(:Căci uite peştii toţi se adună
Şi cerul fi-va din nou senin:)

Aruncă mreaja-n partea dreaptă
Domnul Isus ţi-a poruncit, 
Căci uite peştii te aşteaptă, 
Căci uite peştii au venit.

Atâtea suflete stau pierdute, 
Se zbat prin valuri neâncetat.
(:Tu prinde frate dar şi adună
Pe-acei ce Domnul azi ţi i-a dat:)

Corăbiile amândouă
Cu peşti atuncea s-au umplut.
Trei mii de suflete deodată
S-au pocăit şi au crezut.

Să mergem dar pe râu şi pe mare, 
Pe lacuri, orişiunde-ar fi, 
(Şi să-i chemăm la adunare
Pe-aceia cere îi vom găsi.:)

Să nu pornim cu mreaja goală, 
Pe Domnul să-L chemăm cu noi.
Când pescuim, când dăm momeală, 
Să prindem peştii cei de soi.

Fără Isus, o noapte-ntreagă
Acei pescari s-au tot trudit.
(:Dar zorile le-au adus belşugul, 
Căci peşti cu Domnul ei au găsit:)

Pe lac adesea e furtună, 
În lume vom avea necaz.
Dar prin credinţă vom învinge
Al mări-nfricoşat talaz.

Căci uite Domnul, El potoleşte
Furtuna cer s-a ivit.
(:La glasul Lui, talazuri, vânturi, 
Pe loc cu toate s-au oprit.:)

Şi vânt şi valuri, şi furtună, 
Şi oamenii cei furioşi, 
Îşi vor opri a lor mânie
Oricât ar fi de răutăcioşi.

Căci Domnul potoleşte marea
Şi apele se liniştesc.
(:Cu El noi vom străbate zarea
Spre ţărmul minunat, ceresc.:)