Apostolul Pavel spre Roma a plecat, 
Pe marea cea mare, spre ţărmul depărtat.
Soldaţii, străjerii, şi cei întemniţaţi, 
Priveau furtuna disperaţi.
Pe marea cea mare, un vânt îngrozitor, 
Furtuna în valuri era-mpotriva lor.
Şi ziua şi noaptea, furtună neâncetat, 
Întregul cer s-a-ntunecat.

Cor:
Limanuri mai bune noi vom întâlni, 
Cu Domnul prin valuri noi vom birui.
Pe ţărmuri e farul mereu luminând, 
Spre ţara eternă să mergem cântând.

Dar iată un înger, un înger minunat
Lui Pavel îi spune să fie liniştit, 
Căci vântul, furtuna, credinţa le-a-ncercat, 
Dar Dumnezeu i-a izbăvit.
Soldaţii la urmă, şi cei întemniţati, 
Văzură lucrarea, bolnavi vindecaţi.
Limanuri mai bune în faţă au zărit, 
Când de Isus au auzit.

Otrava, năpârca, pe toţi i-a-nspăimântat, 
Dar Pavel trăieşte, chiar dacă l-a muşcat, 
Căci fraţii din Roma cu toţi îl aşteptau, 
Şi înspre mare ei priveau.

Furtună pe mare şi astăzi întâlneşti, 
Tu soră, tu frate să nu te îngrozeşti, 
Căci îngerul vine prin valul cel mai greu, 
Căci e trimis de Dumnezeu.
Pe ţărmuri plăcute cu toţi ne vom opri
În ziua cea mare când Domnul va veni.
Furtuna şi valul ne-a încercat mereu, 
Dar izbăvirea-I Dumnezeu.