(Psalmul 126)

Anii cei grei toţi s-au sfârşit, 
Cei şaptezeci ce-au fost vestiţi, 
Căci Dumnezeu i-a pedepsit
Pe-acei dintâi israeliţi.
Când neamurile au văzut, 
Acei din jur toţi s-au mirat, 
Cum Dumnezeu i-a izbăvit
Pe-acei ce-au plâns şi au strigat.

Cor;
Când s-antors Israel din robie, 
Din Babilonul cel îndepărtat, 
Era atâta sfântă bucurie
(:Căci Dumnezeu de ei s-a îndurat.:)

Acei ce plâng la semănat
Vor secera mari bucurii, 
Israeliţii au cântat -
Când Domnul nostru va veni.
De-aceea nu vă întristaţi
Acei ce plângeţi când lucraţi, 
Căci fericiţi sânt cei ce plâng, 
Căci sus în cer ei roadă strâng.

O Doamne, adu-i iar înapoi, 
Pe-ai noştri fraţi, prinşi de război.
Care-au căzut, care-au plecat, 
Care de cer s-au depărtat.
La miazăzi mai este loc, 
Salvează-i şi pe ei de foc.
Ca nişte ape prin câmpii, 
Adu-i cu noi la miazăzi.

Mari bucurii, strigăte mari, 
Şi noi cu toţi vom înălţa, 
Când va veni Domnul Isus, 
Când noi la ceruri vom zbura.
Atunci ne vom trezi din vis, 
Din visul lung de pe pământ, 
Când vom zbura spre Paradis
Înveşmântaţi cu Duhul Sfânt.