(Psalmul 111)

Voi lăuda, voi lăuda, 
Pe Domnul din toată inima mea.
Cât voi trăi şi cât eu voi fi, 
Numele Domnului îl voi vesti.
A Lui lucrări şi străluciri
Toate ne-arată şi toate vorbesc.
Mări şi uscat, cerul întins, 
Pe Domnul nostru îl mărturisesc.

Cor:
Frica de Domnul ţi-aduce
Ştiinţă, pricepere, sfat.
(:Cine se teme de Domnul
E mântuit, e salvat:)

El ne-a lăsat al Lui Cuvânt
Ca amintire şi scut minunat.
Privind în el te minunezi
Cum în vechime pe sfinţi i-a salvat.
El i-a hrănit, i-a ocrotit
Ziua şi noaptea cu braţul Său sfânt.
Din strâmtorare i-a izbăvit, 
Domnul cu ei a făcut legământ.

Ei L-au văzut şi s-au temut.
De-a Lui putere s-au înfricoşat.
Lângă Sinai s-au îngrozit, 
Când vocea Lui de pe munte-a vorbit.
Ei s-au mirat şi au strigat:
"Doamne, ce mari sânt a Tale lucrări!"
Noi le zărim şi le privim
Până departe, dincolo de zări.

Frica de El, de Dumnezeu, 
Este-nceputul priceperii, fraţi.
Cei credincioşi sânt înţelepţi, 
Din Cartea sfântă ei sânt învăţaţi.
Teme-te dar de Dumnezeu
Şi vei pricepe că eşti păcătos.
Şi că de-aici tu vei scăpa
Doar prin credinţa în Isus Christos.