(Psalmul 97)

Veniţi cântaţi, veniţi strigaţi, 
Căci Domnu-mpărăţeşte, fraţi.
Vrăjmaşii fug, se risipesc, 
La glasul Tatălui Ceresc.
Căci Domnul e înconjurat
Cu nori de slavă neâncetat.
Cu ape e acoperit
Locaşul slavei strălucit.

'Naintea Lui sânt mari furtuni, 
Un foc aprins cu mulţi cărbuni.
Şi tunete ce strălucesc
În mâna Tatălui Ceresc.
Înfricoşat e Dumnezeu, 
E mai presus de nori, de vânt, 
Înfricoşat e glasul său
Şi sus în cer şi pe pământ.

Pe tron de har şi măreţii, 
El este Domn din veşnicii.
Judecător adevărat
Căci El pe toate le-a creat.
'Naintea Lui cu plecăciuni, 
Se-nchină sfinţi-n rugăciuni.
Cu mulţumiri, cu proslăviri, 
A Domnului cereşti oştiri.

Isus Desăvârşitul Miel, 
El stă la dreapta lângă El.
Preot în veac, Mijlocitor, 
Pentru al Său iubit popor.
Şi Duhul Sfânt cu mari suspini, 
Cu mijlociri El vine iar.
Voi fraţi, surori, iubiţi creştini, 
Noi sântem mântuiţi prin har.

De-aceea haideţi să cântăm, 
Cu-acei din cer să ne unim.
'Naintea Domnului să stăm
Şi zi şi noapte să-L slăvim.
Cu glas de tunet şi de cânt
Să-L preamărim prin Duhul Sfânt.
Aşa ca apele în nor, 
Să cânte-al Domnului popor.