
(Psalmul 147)
Ştii tu că ele,cerul cu stele,
El le-a ţesut şi El le-a creat;
Domnul cel mare,Domnul cel tare,
Stelele toate le-a numărat.
El poartă norii,strălucitorii,
El udă praful de pe pământ,
Frigul cel mare,gheaţa cea tare,
Toate se mişcă l-al Lui Cuvânt.
Cor:
Domnul se îndură şi tămăduieşte
Inima şi sufletul ce-i apăsat.
Din necazul nostru El ne izbăveşte,
Nimeni să nu fie dar disperat.
Norii şi vântul străbat pământul,
Domnul e mare-I nemărginit.
Lumea întreagă,cerul şi zarea,
Tot ce se vede,El le-a zidit.
El se îndură,tămăduieşte,
El leagă rana celui zdrobit,
Inima frântă o întăreşte,
El este veşnic,nemărginit.
Laudă-L Sioane,laudă-L pe Domnul
Pentru belşugul ce ni l-a dat.
Fă ca şi corbii,strigă la Domnul,
Şi mulţumeşte-I neâncetat.
El dă zăpada,roua şi bruma,
Domnul revarsă apa din nori,
Soarele falnic ne încălzeşte,
Domnul se-ndură de muritori.
|