Şi cerurile cântă simfonia, 
Şi apele în valuri neâncetat, 
În univers domneşte armonia, 
Că ci Dumnezeu pe toate le-a creat.

Cor:
Munţi înalţi şi întins, 
Tot ce e-n necuprins, 
Se închină şi-I cântă mereu.
Simfonii şi coral, mă rile de cristal, 
Toate spun:Slavă Lui Dumnezeu!

Pă mântul e considerat altarul, 
Iar apa, jertfa pentru cură ţire.
Pă durile şi florile sânt darul
'Naintea Lui de-o sfântă mulţumire.

Cu toate cântă marea simfonie, 
Şi stelele de pe a lor că ră ri, 
Şi vântul, şi morgana din pustie, 
Şi credincioşii Lui în adună ri.

Că ci tot ce vezi, şi tot ce se-nrolează , 
Şi munţi înalţi, şi cedrii cei stufoşi, 
Şi oamenii cei ră i, şi ei lucrează 
Spre binele acelor credincioşi.

Că ci şi viaţa care-a fost sfârşită 
E doar o pauză într-o melodie, 
Dar ea va fi din nou alcă tuită , 
Şi va suna din nou în veşnicie.