(Psalmul 129)

Plugarii mi-au arat spinarea, 
Ce brazde lungi ei mi-au lăsat!
Nu le-a păsat căci întristarea
Cu lacrimi faţa mi-a udat.
Din tinereţea mea, străinii
M-au apăsat, m-au prigonit, 
Isuse Doamne, pentru Tine
Ocara lumii m-a lovit.

Cor:
S-o spună Israel, s-o spună Israel, 
Din tinereţea mea am suferit.
Dar Domnul s-a-ndurat şi ajutor mi-a dat, 
Şi de vrăjmaşii mei m-a izbăvit.

Ce brazde lungi, ce brazde late
Pe chipul Lui ei au lăsat, 
Când a urcat cu crucea-n spate
Şi pentru noi El a răbdat.
Prin Duhul Sfânt vorbea psalmistul
De-al nostru Domn Mântuitor.
Cum i-au brăzdat cu biciul carnea, 
Cum L-au lovit de-ngrozitor.

Ei au arat pe-a Lui spinare, 
Să crească boabe, tu şi eu.
Isus în locul nostru moare, 
Isus Fiul Lui Dumnezeu.
Dar din pământ, Neprihănirea
A răsărit, a înviat.
Credincioşia, mântuirea, 
Viaţă veşnică ne-a dat.