Oile veneau setoase la izvor, la adăpat, 
Dar în vis i-a zis lui Iacov îngerul, l-a învăţat
Ca să pună nuieluşe de migdal şi de platan
În vălaiele cu apă, judecându-l pe Laban.

Cor:
Iacov, altădată slujitorul său, 
A primit răsplată de la Dumnezeu.
Răsplătirea noastră vine tot de sus, 
Dacă şi noi astăzi credem în Isus.

Şi astfel ceru simbria Iacov, de la socrul său, 
"Tot ce se va naşte negru şi pestriţ va fi al meu!"
Şi se despărţise turma cea de capre, cea de oi, 
După cum le-a fost tocmeala şi acceptul celor doi.

Tot ce era fără pată, oi şi capre pe liman, 
Era turma rezervată, rezervată lui Laban.
Iar pe oile pestriţe Iacov le-a îndepărtat, 
Şi astfel pe-acele câmpuri două turme s-au format.

Căci pe la adăpătoare oile când au venit, 
Deşi albe la culoare, miei pestriţi au zămislit.
Ochii lui Laban se-ncruntă, toţi ai lui sânt supăraţi, 
Căci în turma lui cea albă, vede numai miei tărcaţi.

Dumnezeu îl sprijineşte pe alesul slujitor, 
Care Domnului slujeşte lângă turma oilor.
Prin nuielele vărgate, Dumnezeul celor vii, 
A făcut să crească turma pentru Iacov şi-ai lui fii.

Astfel răsplăteşte Domnul pe acei ce se supun, 
Ascultarea şi smerirea este lucrul cel mai bun.
Ei aveau şi oi şi capre, cum e azi şi printre noi, 
Dar cu Domnul vor rămâne numai turmele de oi.