
Nu e nimeni printre voi, să ne batem amândoi!"
Goliat pe Israel e supărat;
Şi pe când vorbea trufaş, al evreilor vrăjmaş,
Înaintea lui apare un băiat.
Un copil ci păr bălai, e copilul lui Isai,
A venit să-şi viziteze fraţii lui.
Dar grozav s-a supărat, auzind pe Goliat
Cum hulea Numele Sfânt al Domnului.
Cor 1:
Cine este-acesta oare?
Tânărul a întrebat
Pe soldaţii cei de-alături,
Şi i-au zis:"E Goliat".
Împăratul îl priveşte,
Şi e tare supărat,
Căci la ei nu se găseşte
Un asemenea soldat.
Şase coţi el măsura, înălţimea ce-o avea,
Goliat era un mare uriaş.
În armură îmbrăcat, pentru luptă echipat,
Israel avea în faţă un vrăjmaş.
Patruzeci de zile el, l-a hulit pe Israel,
Înaintea lor mereu s-a aşezat.
Avea sabie şi scut, Israel când l-a văzut,
L-au privit cu mare frică, s-au temut.
Cor 2:
"Mă voi duce şi-l voi bate,
Iată-mă, sânt gata eu!
Israele, împărate,
Noi avem un Dumnezeu!"
Tinerelul prin credinţă,
Să se lupte a plecat;
Dumnezeu ni-l dă în mână
Fraţilor, pe Goliat.
Atunci David a strigat:"Eu cu leul m-am luptat,
Şi pe urs la fel l-am nimicit.
Pentru-o oaie, pentru-un miel,
Astăzi pentru Israel, îl voi nimici pe Goliat!"
Goliat când l-a văzut pe copilul de la oi,
Fără sabie şi scut, fără arme de război,
Şi mai tare a hulit, dar David l-a biruit,
Căci în Dumnezeul lui el s-a-ncrezut.
Cor 3:
Goliat batjocoreşte
Pe copilul cel umil,
Până când cu piatra-n frunte
L-a lovit acel copil.
În zadar avea armură,
Scut şi sabie de fier,
Căci David avea pe Domnul
Dumnezeul Sfânt din cer.
Piatra mică în vârtej chiar în frunte s-a oprit,
Şi viteazul a căzut, s-a prăbuşit.
Filistenii au văzut, Goliat a fost bătut,
Şi oştirea lor cea mare a fugit.
Şi cu prada de război, Israel s-a-ntors 'napoi,
Şi pe Dumnezeul lor l-au proslăvit.
Biruinţă El le-a dat, ei cu toţii au cântat,
Dumnezeu i-a izbăvit de Goliat.
Cor 4:
Nu te teme Israele,
Să nu fii descurajat,
Iată David prin credinţă
L-a învins pe Goliat.
Cu o praştie şi-o piatră,
În Numele Domnului,
David l-a pus jos pe vatră,
Pe el şi armele lui.
|