(Psalmul 139)

N-ai să poţi găsi scăpare, 
Să te ascunzi de Dumnezeu, 
Nici în lună, nici în soare, 
Nici în moarte, dragul meu.
Duhul Domnului Cel veşnic
Este pretutindeni, fraţi.
Nu fugiţi că nu-i scăpare, 
În păcate nu mai staţi.

Cor:
El ne-a rânduit făptura, 
El ne-a măsurat statura, 
El ne cheamă să fim mântuiţi.
Vino soră, vino frate, 
Să lăsăm orice păcate, 
Căci cu Domnul vom fi fericiţi.

Dumnezeu ne înconjoară
Cu lumină şi cu sfat.
El ne-a rânduit făptura, 
Chipul nostru minunat.
Iată, El e pretutindeni;
Şi în cer şi pe pământ.
Nu fugiţi, ci mai degrabă
Să chemăm Numele Sfânt.

Ne cunoaşte, ne priveşte, 
Ştie totul despre noi.
Ştie vorba, ştie gândul, 
Ştie căci sântem noroi.
El ne-a scris în sulul cărţii
Anii câţi îi vom trăi, 
Mai 'nainte de-a ne naşte, 
Mai 'nainte de-a păşi.

O ştiinţă minunată
Ne-a ţăsut, ne-a întocmit, 
Mâna Tatălui din ceruri, 
Din ţărână ne-a zidit.
Ne-a dat chip şi sentimente, 
Ne-a dat Duhul Lui Cel Sfânt, 
Ca să fim cu raţiune, 
Să fim paşnici pe pământ.

De aceea soră, frate, 
Nu căuta să fugi, să zbori, 
Nici la marginile mării, 
Nici pe-aripi cereşti de zori.
Nici în întuneric, frate, 
Nu-i scăpare, nu fugi.
Dacă vii la Domnul astăzi, 
Mântuire vei găsi.