La poarta cetăţii Isus s-a oprit, 
Căci o mare mulţime cu El a venit.
Iar o altă mulţime în faţă era, 
Căci o mamă, copilul spre groapă şi-l ducea.
În racla deschisă, ân tristul sicriu, 
Dormea somnul morţii al ei singur fiu.
Şi fiul şi tatăl s-au dus, au plecat, 
O văduvă tristă plângea neâncetat.

Cor:
Ridică-te, spun, tinerele, 
Din moartea păcatului tău.
Isus se atinge de tine, 
Întoarce-te la Dumnezeu.

Plângeau bocitorii, şi mama plângea, 
Mulţimea cetăţii spre raclă privea.
Speranţa femeii s-a stins şi s-a dus;
Dar iată spre raclă se-ndreaptă Isus.
Isus se atinge-apoi de sicriu, 
Îl strigă şi-l cheamă pe-al văduvei fiu.
Copilul trăieşte, Isus l-a-nviat, 
Şi mamei iubite din nou i l-a dat.

O, soră, şi tu poate ai un băiat
Ce nu mai acultă şi-i mort în păcat.
Isus e acelaşi, şi azi e cu noi, 
El poate să-ţi deie copilul 'napoi.
Pe tineri Isus îi iubeşte, să ştiţi.
De-aceea voi tineri, la Domnul veniţi.
În racla păcatului, morţi nu mai staţi, 
În Casa cerească sânteţi aşteptaţi.