Iona s-a dus pe mare, spre Tars el a fugit, 
Dar furtuna-ngrozitoare, ân valuri s-a pornit.
Corabia pe ape înainta cu greu, 
Din cauză căci prorocul fugea de Dumnezeu.

Cor:
Nu fugi pe mare, nu fugi în zare, 
Domnul cu mesajul te trimite iar.
Tu te du şi spune cu înţelepciune
Să se-ntoarcă lumea cât mai este har.

Atunci corăbierii cu glas tremurător, 
Strigau în rugăciune spre dumnezeii lor.
Şi-ndată îl treziră pe omul adormit, 
Spre Iona toţi priviră, şi-atunci au glăsuit:
"Mărturiseşte-ţi vina!-păgânii au strigat-
Căci sorţul ne arată căci tu eşti vinovat!
Sau roagă-te mai bine, căci uite vom pieri, 
La Dumnezeul vostru, şi ne va izbăvi!"

"Eu sunt, -le zise Iona-eu sânt cel vinovat
Căci am fugit de Domnul, şi nu L-am ascultat.
Voi veţi avea scăpare dacă mă aruncaţi, 
În valuri, jos, ân mare, veţi fi eliberaţi"
Şi cei cuprinşi de groază, ânaintând spre mal, 
L-au aruncat pe Iona în cel mai mare val.
Dar iată uriaşul, un peşte a venit
Şi pe prorocul Iona pe loc l-a înghiţit.

Trei zile în văpaie, ân pântece la chit, 
Prorocul stă şi plânge, şi strigă îngrozit.
Dar după marea noapte de chin şi de dureri, 
El este dus de peşte pe malul unei mări.

Şi iată Domnul iarăşi la lucru l-a chemat, 
Şi Iona se supune şi n-a mai aşteptat.
Când Domnul te trimite, tu dute liniştit, 
Învaţă de la Iona, să nu fii pedepsit.
Ninive e mare, tu trebuie să spui, 
Că va veni sfârşitul, pedeapsa Domnului.
Şi poate împăratul, când tu le vei vesti, 
În sac şi în cenuşă cu toţi se vor smeri.