Ilie sta pe vatră cu faţa aplecată
Şi ploaie de la Domnul a cerut.
Şi iată o minune, la-a şaptea rugăciune, 
Un nor deasupra mării s-a văzut.
Trei ani şi jumătate, pâraiele-s uscate, 
Prin secetă pedeapsa a venit.
Din cauză căci poporul şi-Ahab conducătorul, 
Întreaga ţară a păcătuit.

Cor:
Ca Ilie sus pe munte, fraţilor să stăruim, 
Până când apare norul cel pe care îl dorim.
Ploaia harului bogată, stropii binecuvântaţi, 
Duhul Sfânt ca altădată, să-L dorim, surori şi fraţi.

Dar după ispăşire, a Domnului iubire, 
Când Israel din nou s-a pocăit, 
La ruga lui Ilie, pe-ntreaga lor câmpie
O ploaie minunată a venit.
Ahab înhamă caii, Ilie îl anunţă, 
Căci ploaia de la Domnul va veni, 
Să plece, să grăbească şi să se pocăiască, 
Căci dacă nu, cu toţii vor pieri.

Ahab şi Izabela din nou se-mpotriviră, 
Şi pe proroc din nou l-au prigonit.
În loc să se smerească şi să se pocăiască, 
Căci Dumnezeu prin semne le-a vorbit.
Şi iată-l pe Ilie pe drumul din pustie, 
De Izabela este urmărit.
El doarme, odihneşte, dar îngeru-l trezeşte, 
Căci de mâncare el i-a pregătit.

Şi patruzeci de zile, spre muntele cel mare, 
El zi şi noapte a călătorit.
În peşteră pătrunde, acolo se ascunde, 
Dar Domnul şi acolo i-a vorbit.
Susurul blând vorbeşte, prorocul se trezeşte, 
Şi pentru luptă el e pregătit.
Duşmanii tăi Ilie, cădea-vor în pustie, 
Dar tu la ceruri sus vei fi răpit.

Curajul şi credinţa aduce biruinţa
În Numele Acelui Minunat.
Ilie nu se teme de oameni, de blesteme, 
Căci Dumnezeu din toate l-a scăpat.
Veniţi la stăruinţă, să cerem cu credinţă, 
Aşa ca şi prorocul pe Carmel.
Căci Domnul izbăveşte pe-acel ce stăruieşte, 
Şi se încrede neâncetat în El.