"Iată am să-ţi iau copii!-zise omul cel bogat-
Dacă nu-mi dai datoria care ţi-am împrumutat!"
O femeie necăjită, văduvă cu doi copii, 
Pe când îi trăise soţul, avea multe datorii.

Cor 1:
Doamne ce durere mare în femeie a lovit!
Chiar în clipa disperării cămătarii au venit.
Nu-i destulă încercare căci bărbatul i-a murit, 

Şi sărmana cu orfanii au de-acum de suferit.

Şi pe când în frământare se gândea cum va ieşi
Din aceea încercare, Domnul înspre ea privi.
Dumnezeu Izbăvitorul o salvează, dragii mei, 
Un bărbat numit Prorocul, se opri la poarta ei.

Cor 2:
Ce pot face eu femeie?spune-mi ce mai ai acas'?"
"Roaba ta e-n mare lipsă, doar puţin ulei în vas."
I-a răsouns cu duioşie la prorocul amintit, 
Care a trecut pe-acolo chiar în ceasul potrivit.

Atunci Domnul îi răspunde prin proroc, ce minunat!
Să rămână credincioasă Domnului neâncetat.
Du-te la vecini şi cere, împrumută de la ei
Vase multe, vase goale, vase ca să pui ulei.

Cor 3:

Şi priveau uimiţi copii cum uleiul curge lin, 
Iată vasul cel mai mare deveni deodată plin.
Dar minunea-i şi mai mare, deşi vasul s-a umplut, 
În ulciorul lor rămâne untdelemn ca la-nceput.

Şi plângeau de bucurie cu privirea la ulcior, 
Dumnezeul lui Israel ne-a venit în ajutor.
Toate vassele sânt pline cu uleiul minunat, 
Atunci mama fuge iute, la proroc a alergat.

C0r 4:
Domnul meu, e masa plină, am aşa de mult ulei!
Ce să fac cu el părinte?ca să-mi scap copii mei."
"Vinde-l şi adună banii să te scapi de datorii!
Iar cât mai rămâne ţine-l ţie şi la-ai tăi copii."

Nu mai plânge , mamă dragă, spune la copii tăi, 
Căci există îndurare sus în cer şi pentru ei.
Căci minunea înmulţirii untdelemnului curat, 
Pe aceia din vechime de la moarte i-a scăpat.

Cor 5:
Fă aşa şi nu te teme, Domnul îţi va înmulţi
Untdelemnul sfânt şi proaspăt care te va-nveseli.
Dă la alţii, dar opreşte, nu uita şi pentru-ai tăi
Ca să nu mai fie robi pe ogorul celor răi.