Eu sunt al lui Pavel,oricine să ştie,
Căci eu sânt aşa ca şi el,cărturar.
Eu sânt a lui Apolo,cu gingăşie,
Iar eu al lui Chifa,ca el sânt pescar.
Aşa se-mpărţiră pe-atunci ucenicii,
La fel ca şi astăzi,ân grupuri mereu.
Dar Pavel le spune:nici Chifa ,nici Saul,
Nici Apolo,numai Isus Dumnezeu.

Cor:
Fraţilor fugiţi de dezbinare,
În unire sfântă să trăim.
În credinţă şi în ascultare,
În iubire toţi să ne unim.

Acel care udă,acel ce sădeşte,
Acei ce lucrează,cu Domnu-s părtaşi.
Căci Domnu-I Acela ce face să crească
Şi grâul şi fraţii,ai Lui copilaşi.
Şi Petru şi Pavel,şi Apolo,frate,
Ei sânt doar apostoli,Isus ne-a-nfrăţit.
Căci Domnul ne iartă a noastre păcate,
Cu sângele Mielului ne-a curăţit.

Vrăjmaşul aduce mereu tulburare,
Ca fraţii să fie mereu dezbinaţi.
Dar Domnul ne cheamă la o adunare,
În Duhul iubirii să fim toţi legaţi.
Căci numele cultului nu mântuieşte,
Doar fapta,credinţa în Isus Christos.
Aceasta ne leagă pe toţi,ne uneşte,
Aceasta înseamnă să fii credincios.

Dar oamenii caută din nou separare;
"Să mergem cu Apolo cel înfocat,
"Să mergem cu Petru căci el e mai mare,
Căci cheile sfinte Isus i le-a dat."
"Cu Pavel să mergem,cu el mai departe"
Grăiesc fariseii acei mai şcolaţi.
Căci Pavel se ştie,avea multă carte;
Aşa îi separă mândria pe fraţi.

Dar Domnul doreşte o turmă să fie,
Şi fi-va aceasta cu adevărat.
În ziua când Domnul din nou o să vie,
Căci El e Păstorul cel bun ,minunat.