
El pe Iacov l-a chemat şi i-a spus ce a visat;
"Tată, dacă vrei să tâlcuieşti.
Iosif foarte liniştit, tatălui i-a povestit,
Despre strălucirile cereşti.
Unsprezece stele, eu am văzut, o tatăl meu,
Toate înaintea mea au stat.
Şi din strălucirea lor, ca onoare, ca favor,
Înaintea mea s-au închinat."
Cor:
Şi pe noi Dumnezeu ne-a-nştiinţat
Şi prin vise şi prin prorocii.
Prin Cuvânt El ne-a avertizat,
Şi ne-a spus că Isus va veni.
Soarele din străluciri, luna cu a ei priviri,
Plecăciune mi-au adus , la fel.
Tată, iată visul meu, i-a zis Iosif, fiul său,
Poate îl va înţelege el.
"Doar nu cumva vom veni eu şi cu ai mei copii
Înaintea ta să ne-nchinăm!"
Tatăl lui şi-a însemnat visul care l-a visat
Iosif, ân acele nopţi târzii.
Anii însă au zburat, oamenii au mai uitat
Înştiinţarea de la Dumnezeu.
Timpul însă a venit când Cuvântul s-a-nplinit,
Iacov e salvat prin fiul său.
Dumnezeu l-a înălţat pe acel frumos băiat,
El e ca un rege strălucit.
Soare, stele, lună, nori, Iacov cu ai lui feciori,
Înaintea lui ei au venit.
|