(Psalmul 63)

Doamne Te voi lăuda pentru bunătatea Ta.
Cât voi fi şi voi trăi, Numele-Ţi voi preamări.
Mâinile şi glasul meu le ridic spre Dumnezeu, 
Căci la El eu am găsit ajutorul potrivit.

(:Lăudaţi pe Domnul, fraţi, surori, 
Căci El ne-a mântuit.
Şi sus în cerul minunat
Un loc ne-a pregătit:)

Sufletul meu însetat, stă într-un pământ uscat.
Şi de-aicea din pustiu, strig spre Dumnezeu viu.
Noaptea mă trezesc şi cânt, Doamne Tu eşti drept şi sfânt!
Ochi-i aţintesc în zări, ân a mele privegheri.

Când mă uit şi când privesc, mâna Ta când o zăresc, 
Plin de bucurie cânt:Slavă Ţie Doamne Sfânt!
Doamne, bunătatea Ta e mai mult ca viaţa mea.
De aceea cât trăiesc, eu pe Tine te slăvesc.

David a făgăduit, când cu Domnul a vorbit:
Doamne, toată viaţa mea, slavă Ţie-Ţi voi cânta!
Poate ai cântat şi tu, soră, frate mântuit, 
L-a-nceput când ai crezut, iar acuma te-ai oprit.

Focul sufletului tău, el mai arde pâlpâind, 
Cânţi şi lauzi pe Dumnezeu, foarte rar, din când în când.
E mai bine fraţi, surori, toată viaţa cât trăim, 
Să cântăm, să ne rugăm, Domnului să-i mulţumim.