Cei doi înspre Emaus s-au dus, şi lingă ei mergea Isus.
Dar ei nu L-au mai cunoscut, deşi pe Domnul L-au văzut.
Şi-atuncea Domnul i-a-ntrebat, să-I spună ce s-a întâmplat;
Pe-aceia doi, pe-acei bărbaţi, văzându-i trişti, descurajaţi.

"O, tu sărmane călător, tu n-ai văzut?n-ai auzit?
Cum Israel, al nost'popor, pe Mesia l-a răstignit.
Noi am crezut şi am sperat, că El e cu adevărat.
Dar visul ni s-a şters, s-a dus, ziceau cei doi către Isus.

"O, voi sărmani întârziaţi, de ce sânteţi aşa-ntristaţi?
Nu ştiţi că tot ce s-a ivit, a fost prezis şi prorocit?
Voi n-aţi citit în prorocii, ca Acel Christos va pătimi, 
Dar Dumnezeu Îl va-nvia, şi-L va primi în slava sa."

Şi tot mergând, El le-a vorbit, şi la Emaus ei au sosit;
Şi L-au chemat în casa lor, pe-acel străin şi călător.
Şi după obiceiul sfânt, Isus la masă pâinea a frânt, 
Şi-ndată ceaţa lor s-a dus, şi-au cunoscut că e Isus.

Dar El s-a dus, a dispărut, atuncea ei au cunoscut
Căci Domnul cu adevărat, Isus Christos a înviat.
Şi la Ierusalim pe jos, ân noaptea ceea au plecat, 
Căci a-nviat Isus Christos, şi-atunci cu toţi s-au bucurat.