(Psalmul 114)

Când l-au văzut pe Israel înconjurat
De slava Ta, de braţul Tău cel minunat, 
Acele ape mari şi multe s-au retras, 
Şi s-au făcut un drum uscat la al Tău glas.

Cor:
Să cânte adunarea când trece prin necaz, 
Căci Domnul schimbă stânca din cremene, ân iaz.
Din muntele cel mare izvoare au ţâşnit, 
Căci Domnul scoate apă din stânca de granit.

De ce fugiţi şi vă întoarceţi înapoi, 
Voi ape mari, voi adâncimi de nepătruns?
Iordanul lat, Iordanul lin şi liniştit, 
La glasul Domnului a fost şi el oprit.

Şi munţi-nalţi, acei berbeci înfricoşaţi, 
La glasul Lui au fost şi ei cutremuraţi.
De ce fugiţi voi dealuri mari ca nişte miei?
Popoarele când i-au văzut, fugeau de ei.

Pământu-ntreg cu munţi, cu văi, s-a clătinat
Când Dumnezeu pe munte sus s-a arătat.
La glasul Lui, poporu-ntreg s-a îngrozit, 
Atunci când Domnul de pe munte le-a vorbit.

Vrăjmaşii lor i-au urmărit cu gândul rău, 
Dar Israel aveau cu ei pe Dumnezeu.
De-aceea marea şi pământul s-au temut, 
Şi toţi vrăjmaşii lor de groază s-au umplut.