(Psalmul 3)

Când fiul său pe David pe câmp l-a urmărit, 
Atunci când împăratul de oameni a fugit, 
El a făcut cântarea, plângând el a strigat:
"Ce mulţi vrăjmaşi am Doamne, cum nu m-am aşteptat!"

Cor:
Mulţimi de popoare să nu vă-nfioare, 
La Domnul veniţi să strigăm.
Căci El ocroteşte şi El ne păzeşte, 
Atunci când pe El îl chemăm.

Şimei dădea cu praful şi îl batjocorea, 
Când David cu soldaţii, pe lângă el trecea.
Mulţimea răsculată, acei din Israel, 
Cu Absalom în frunte, porniră după el.

S-a încrezut în Domnul, dar Domnul l-a lăsat, 
Ziceau cei fără milă, ziceau despre-mpărat.
Să-l urmărim, să-l prindem, -striga chiar fiul său, 
Căci el a rămas singur, e fără Dumnezeu.

Atunci în strâmtorare, sărmanul a strigat
Spre Stânca lui Israel, cu glas îndurerat:
"La Tine este scutul şi ajutorul meu, 
Ascultă-mă o Doamne, căci Tu eşti Dumnezeu.

Şi Domnul cu-ndurare, pe David din necaz, 
L-a scos cu mână tare, lovindu-i peste obraz
Pe împotrivitorii, pe-aceia răsculaţi, 
Căci Domnul izbăveşte pe-aceia întristaţi.